Interviu cu singuratatea..

Daca vei sta vreodata sa-ti numeri bataile inimii intr-un minut de singuratate ai sa crezi ca...ai murit.
Daca ti-ai privi ochii intr-o oglinda ai vedea ca nu stralucesc ca altadata..

Oprindu-ma din munca zilnica pentru cateva minute am luat un scurt interviu singuratatii..

De unde vii?
Si mi-a raspuns..:

Dintr-o inima deloc vesela, dintr-o noaptea lipsita de stele, dintr-o zi fara soare, dintr-un cer fara nori. Dintr-o floare nedaruita la timp, dintr-o dragoste apusa, dintr-una timpurie, dintr-o minciuna spusa in graba dintr-un "multumesc" uitat pe varful limbii..

Si cand vii?

Vin atunci cand dai cu piciorul unei relatii de prietenie, cand inseli, cand arunci un repros si-o vorba deloc gandita. Cand alergi de responsabilitati, impingi trecutul cu mana "stanga" sau dai cu piciorul in viitor..

Si-am intrebat-o : cat sta?..

Nicicand mai mult decat imi permiti. Nu plec fara sa-mi spui. Nu indraznesc "sa te parasesc" decat atunci cand vrei cu-adevarat.

Cand vreau, ce?

Cand vrei sa iubesti fara pretentii. Sa ierti in avans. Sa uiti pe datorie.
Cand hotarasti sa nu mai fi singur. Si asta... fara "termen de garantie"..

I-am multumit pentru raspunsuri si...de la mine a plecat.
N-a zis incotro se indreapta, cat sta unde merge si nici cine-a mai alungat-o vreodata..
As vrea sa nu vina...la tine!