Constatare

Ai fost dar n-ai ajuns la timp.
Ai cântat insă doar două versuri.
Ai intrat,dar n-ai consumat,
Ai căutat insă n-ai mai găsit.

Ţi-a spus "da" şi-acum nu mai ştie.
Te-a chemat dar n-a mai venit.
Ţi-a răspuns însă nu te aude,
Te-a invitat dar nu mai ştie când.

Au auzit dar doar de la tine,
Au bănuit insă n-au întrebat.
Au crezut şi-au spus in gura mare,
Au aflat doar după ce-au răspândit.

S-au îmbrăcat neîntrebând dacă ţi-e frig,
S-au săturat nepăsându-le că ţi-e foame
S-au imbrâncit neştiind că unu-i rănit
Şi-au plecat negândind că-s mai puţini la numar.


Chiar nu-i un mit,că-n lumea asta: se mai minte
Şi că:
Singuratatea e la ea acasă.
Se-aud mereu ecouri ale bârfei
Iar nepasarea, incă se mai poartă.


Dar ce-i mai trist in vremea asta
Nu-i nicidecum un accident rutier,
Nici vorbă de vreo catastrofă
Şi nici măcar de dărâmarea unui zgarie nor.

E trist că-n lumea noastră,
Se mai moare.
Se moare des,se moare dens.
Nu asta deranjează cel mai tare,
Ci cel mai trist e că murim cât incă suntem vii!