In memoriam stimabilului profesor Elemer Ignaton

Ne-am invatat cu timp,
Ne-am proclamat stapani pe vreme
Si intinzand o " coard-a inimii" la infinit
Ne ducem rand pe rand inspre odihna.

Ce-am auzit va ramane,
Ce-am invatat nu vom uita niciodata,
Ce-am scris pastram poate pe ciorne...
Dar pentru ce ati fost,
Vom ridica statui, in fiecare suflet.

Ne e dor deja de o toamna, cu zambet in amfiteatre,
De imagini proiectate cu talc
Iar povesti cu tristeti ce ne-au trezit la realitate
Vom asculta numai din cele ce ne-au ramas in gand..

Azi nu mai suntem fosti studenti, nici ingineri
Nici pensionari de-o vreme..
Suntem ingandurati, ne punem intrebari si-atat.
Pe diploma ce inca nu-i uscat nici scrisul
Inscriptionam cuvantul TRISTI
In amintirea celui ce a fost...

In speranta revederii in curand!

Toamna de dor..

Imi caut astazi trecutul,
In file galbene de calendar
Si pe frunze uscate de dor,
Imi duc amintirile, spre niciunde..

Adie vantul in inima mea
Si alina cand "rani" cand iubiri, cand sperante.
Nu simt nimic, n-aud deloc si nici nu vad..
Mi-e cugetul tomnatic..

Ma plimba ploaia prin nori singuratici
Si-mi "spala" crezarile toate.
Iubesc si nu uit, uit si iubesc.
Imi caut trecutul oriunde..
E toamna.

Interviu cu singuratatea..

Daca vei sta vreodata sa-ti numeri bataile inimii intr-un minut de singuratate ai sa crezi ca...ai murit.
Daca ti-ai privi ochii intr-o oglinda ai vedea ca nu stralucesc ca altadata..

Oprindu-ma din munca zilnica pentru cateva minute am luat un scurt interviu singuratatii..

De unde vii?
Si mi-a raspuns..:

Dintr-o inima deloc vesela, dintr-o noaptea lipsita de stele, dintr-o zi fara soare, dintr-un cer fara nori. Dintr-o floare nedaruita la timp, dintr-o dragoste apusa, dintr-una timpurie, dintr-o minciuna spusa in graba dintr-un "multumesc" uitat pe varful limbii..

Si cand vii?

Vin atunci cand dai cu piciorul unei relatii de prietenie, cand inseli, cand arunci un repros si-o vorba deloc gandita. Cand alergi de responsabilitati, impingi trecutul cu mana "stanga" sau dai cu piciorul in viitor..

Si-am intrebat-o : cat sta?..

Nicicand mai mult decat imi permiti. Nu plec fara sa-mi spui. Nu indraznesc "sa te parasesc" decat atunci cand vrei cu-adevarat.

Cand vreau, ce?

Cand vrei sa iubesti fara pretentii. Sa ierti in avans. Sa uiti pe datorie.
Cand hotarasti sa nu mai fi singur. Si asta... fara "termen de garantie"..

I-am multumit pentru raspunsuri si...de la mine a plecat.
N-a zis incotro se indreapta, cat sta unde merge si nici cine-a mai alungat-o vreodata..
As vrea sa nu vina...la tine!