In memoriam stimabilului profesor Elemer Ignaton

Ne-am invatat cu timp,
Ne-am proclamat stapani pe vreme
Si intinzand o " coard-a inimii" la infinit
Ne ducem rand pe rand inspre odihna.

Ce-am auzit va ramane,
Ce-am invatat nu vom uita niciodata,
Ce-am scris pastram poate pe ciorne...
Dar pentru ce ati fost,
Vom ridica statui, in fiecare suflet.

Ne e dor deja de o toamna, cu zambet in amfiteatre,
De imagini proiectate cu talc
Iar povesti cu tristeti ce ne-au trezit la realitate
Vom asculta numai din cele ce ne-au ramas in gand..

Azi nu mai suntem fosti studenti, nici ingineri
Nici pensionari de-o vreme..
Suntem ingandurati, ne punem intrebari si-atat.
Pe diploma ce inca nu-i uscat nici scrisul
Inscriptionam cuvantul TRISTI
In amintirea celui ce a fost...

In speranta revederii in curand!