Curat?..sau...murdar?

Exista un proverb romanesc,care zice: "Spune-mi cu cine te insotesti,ca sa-ti spun cine esti"..

Poate faptul ca ochii nostri s-au intalnit de prea multe ori cu acest proverb,ne-au dat senzatia ca azi nu mai sunt valabile cuvintele.

Daca te numeri printre cei care au impresia ca "s-a dus vremea lui"  nu te numesc prost,ci doar:ghinionist.Exprimarea nu e atat de aspra,pe cat poate sa devina experianta ta de viata.

Du-te si rascoleste in lada aia veche si prafuita cu amintiri,si incearca sa cauti prin baza de date.

Au existat momente,cand cei langa care iti petreceai timpul devenisera o oglinda,in care iti placea sa-ti aranjezi freza gandurilor,sa fixezi un vocabular oarecare,iar unele gesturi sa le parfumezi,asa incat sa para :chiar ok?....Da...cu siguranta,au fost!..

Azi,daca din oglinda aceea au mai ramas doar cateva cioburi,cu unul din ele,pe un perete din camera ta,scrie :"Cu cine ma insotesc,spune tuturor,cine sunt"..Te asigur,ca n-ai sa simti niciun regret prin faptul ca azi:ai o noua oglinda..

Sticla,se sparge...insa imaginea ta,ramane mereu. 

Ce-ai de gand sa alegi?: Curat? sau...murdar?.....

Poate c-am innebunit.Poate nu.

Am incercat odata.Nu era nimeni prin preajma sa ma vada,si-apoi sa spuna la toata lumea.A doua oara,totul se petrecea in aceleasi conditii.Nimeni,nu vedea nimic.Mai bine asa.Cine stie...ar mai fi spus unii c-am luat-o razna.

Azi,pe cand chiar  nu ma gandeam la ele,,ca sa fiu cat de cat sincera..am zarit-o!...Hmmm....era si timpul.

Am riscat,si fara sa ma uit in jur,daca nu cumva e cineva prin apropiere,mi-am suflecat manicile aproape pana la cot,si-am schitat un zambet rautacios."Ia sa vedem..."...Ceva schimbari?

Parca stia ce avea sa se-ntample..si-a luat-o la fuga!Stai!...strigasem in gand..si totusi,am impresia c-a auzit si ea.S-a oprit.Ma intrebam,ce varsta are,daca mai are frati,sau daca am   mai vazut-o vreodata.

Ea,nu se sinchisea sa-mi raspunda..

Un  singur moment de neatentie,putea sa-mi dea peste cap intreg experimentul,cand ma apropiam cu pasi repezi de final.Ea,a incercat din nou sa fuga.De data asta,am lasat-o putin sa creada ca ii dau voie,si-apoi,pe cand se apropia de coltul mesei,mi-am intins mana dreapta exact in fata ei.

M-am aplecat putin,si am vazut cum isi rotea capul in stanga si-n dreapta si-apoi privea sus.Se intreba cu siguranta,ce-i de facut.Si-a luat-o in dreapta.Fugea cat o tineau piciorusele puse parca pe invizibil,pana cand:in fata ei se trezii cu degetul meu aratator.Stanga,dreapta,si de data asta,nici macar nu-si indreptase privirea in sus,..Hotarase sa fuga la stanga..

Am alergat-o asa aproape 2 minute,timp in care,bariera era inlocuita fie cu un pix,un liniar vechi si-un chibrit.Rezultatul:acelasi..

N-a incercat sa urce pe mana,sa exploreze chibritul sa masoare liniarul si mai ales sa vada ce se afla dupa degetul meu.N-a vrut.

M-am intrebat din nou in gand,de ce?I-a fost oare frica?N-avea chef sa depuna un efort mai mare urcand?Sau pur si simplu,stia ca ii intinsesem o capcana..

Nu cred in niciunul din raspunusurile mele..

Am alergat-o din nou,pan-a ajuns pe mijlocul mesei.Acolo,i-am asezat un cristal mic de zahar.M-as bucura sa il poata duce acasa.Sa se bucure toti de el.Pentru ca testul acesta l-am facut de fiecare data cand hotarasem sa iau alegeri pripite de una singura..

.Atata timp cat inca vedem cat de cat bine,hai sa nu ne mai aruncam vorba unuia,ca "orbu-n bata"...

De  ce o furnica sa fie mai desteapta ca noi?...Tie,nu-ti place zaharul?

Vreau,sa o urasc!!!

...........................Un coridor lung.Cantitatea de durere o puteai masura in oameni.Toti,cu buzunarele pregatite astepta ca cineva sa le vanda speranta.Cei ce sunt platiti sa faca asta,iti arunca cate-o reteta pe tejgheaua indiferentei,pe care te lasa uneori sa te sprijini.In fata usii unde as incerca sa bat,o multime de suflete imi transmit vizual,sa nu-ndraznesc sa intru inaintea lor.Si au dreptate.
Ridic din umeri,si m-asez pe-o canapea veche.E joasa si asta ma aduce oarecum cu picioarele pe pamant.Am sa-i multumesc mai tarziu,dupa ce o doamna simpatica,cu zeci de ani mai mare ca mine,ma-ntreaba incet,ce caut acolo.N-o iau ca pe o curiozitate,si-o las sa dea variantele singura.Poate,nu vroiam sa-i raspund.Poate ma saturasem de explicatii,sau pur si simplu sa-mi aduc aminte de ce.
Asa sunt si eu.Stiu,e greu,dar n-ai ce sa faci.As fi vrut sa o privesc in ochi.Sa-i spun ca eu,mai am o speranta.Prima,singura si ultima.Mi-a intins mana,si-a facut un gest in semn ca meritase sa stea de vorba cu mine.Si-a intrat inauntru.
Trecusera aproape 2 ore de cand eram acolo.2 ore povestisem cu doamna.A sosit randul meu sa intru,si imediat sa ies.Afara,durerea inca plutea in aerul cu miros de medicamente.Pe mine,m-au trimis in alta parte.Acolo,era prea tarziu..si totusi:in incaperea aceea,timpul trece mult mai usor.
Cateodata,am impresia ca,nu mai pot.Astazi,e o zi cu astfel de sentimente.M-am hotarat,ca de-acum sa numesc frica,dusmanul meu.Poate-am s-ajung s-o urasc.Si-atunci n-ar mai avea motive sa ma caute..

Chiar daca..

N-aveam de gand.
Poate,niciodata.
Dar m-am gandit ca intunericul,ma sperie uneori.
Si-am hotarat sa recunosc.
Am pierdut zeci de chei.
N-am indraznit nicicand sa le mai caut,
Iar dublurile le-am distrus.
De-atunci,in inima ta,
Privesc pe gaura cheii.
Ma multumesc,cu atat..
Poate ca:nici tu,n-o detii..

Sentinta

E oarecum o pasiune pentru unii sa-si petreaca timpul ramas liber,prin tribunale..Am observat asta odata,si-apoi a doua oara,si-a treia deja incepea sa-mi faca si mie cu ochiul ideea in sine.Poate as fi stat si eu mai mult pe acolo,dar mi-am imaginat pentru cateva momente ca termenul "tribunal" provine de la cuvantul :trib.Bine...sunt sigura ca nu-mi sustine nimeni crezarea.Nici macar eu.Dar atunci cand ramai cu gura cascata in fata dezorganizarii,a galagiei si-a prostiei rar intalnite,poate mi-ai da dreptate.In fine..Nu despre asta hotarasem sa consemnez in condica blogului,astazi...Pur si simplu,m-am intrebat cum am arata fiecare dintre noi din momentul in care , o oarecare instanta,ar incheia procesul de divort dintre doamna Calitate si domnul Defect?..Cu siguranta si-ar cauta avocatii noi locuri de munca,si usile tribunalelor le-am gasii mereu inchise.Pacat ca n-avem noi sansa s-a vedem si pe asta. Calitatea si Defectul si-au unit destinele cu o sinceritate ca la carte.Impreuna,la bine si la raul nostru.De-am reusii odata sa ne-adunam mai multi,si sa depunem o plangere.Poate asa,le-ar da si lor in gand ca e timpul sa divorteze.Fie,si impotriva legii.
Eu,as trece cu vederea si peste asta..
TU?...ce-ai face??...

Sectie de terapie intensiva.

Se misca din ce in ce mai greu.Bratele si-au pierdut din putere,iar picioarele tarandu-se,starnesc praful,care la randul lui impiedica ochii sa vada.Se-aude cum strange din dinti de durere.Abea mai respira.Si,totusi:
E nevoita sa vada cum se mai stinge un fiu,s-asculte plansul unei fiice si sa-nsemneze urme de zambete ramase pe fata vreunui copilas.
De ce sa fie mereu amprenta ei,pe miliardele de arme?De ce sa numeroteze razboaiele?
Piloteaza si-acum avioanele mortii,aseaza cruci pe soselele reci si-o vezi uneori cautand ce-a mai ramas dupa ce s-au linistit apele.
Se teme sa mai auda vreun diagnostic,sa caute bunicii in azilul de noapte si-apoi sa spuna povesti intr-o casa de copii.
Ar vrea sa uite ce-nseamna : durerea,,plansul,rautatea,minciuna si trecerea timpului.
Nu poate sa mai priveasca in sus.Cu capul plecat,asteapta.
As vrea sa-i masor tensiunea arteriala.
Poate atunci ma veti crede ca: traim,intr-o lume,pe moarte..

P.S: Raspunsul "cartelei" la intrebarea zilnica: "Ce faci?"...a trezit inspiratia pentru cuvintele mai sus asezate.Zilnic,motive noi:s-o respect!

De-as avea vocatie de maicuta....

Un banal click,iti poate reda o poza.Aparent,simpla.In cazul de fata,unii s-ar uita bine in jur,si-ar zice ca senzatia de greata trece si daca iti permiti odata sa scuipi si-apoi sa tipi cu capul afundat intr-o perna cat poti de tare.N-ai de unde sa stii daca prostia se sperie.Dar merita sa-ncerci.Repeta chestia asta zilnic.Chiar si intr-o zi de duminica,cand "hotii" se duc la biserica.Daca asa vad "mai marii",lucrurile ramai acasa si cu banii stransi,cumpara-ti o biblie.Asta,sigur n-o sa ti-o fure nimeni.Nici duminica,nici intr-o zi de sarbatoare.
La noi,pana si-n post manipularea se mananca pe paine...

Abandoneaza!

Uneori,am impresia ca gerul e-un fel de aspirina bunicii.Bun,la toate.Plimbandu-ma in aerul rece de-afara,ascultam gandurile cum susotesc.Si-am inchis ochii.Involuntar.Era un simplu experiment negandit dinainte.N-am adormit,si totusi:m-am trezit:pasind.Nu ma indepartasem prea mult de locul in care am hotarat sa merg pe intuneric.Un sentiment de bucurie,m-a cuprins oarecum si mi-am zis:Vezi,ca se poate?Hai...mai incearca.
Daca acum,vei merge mai mult ca prima data,sigur te vei simtii incurajata.Si-apoi,tot asa.Pana cand,ai sa-ajungi undeva.La capat.Si,nu oricum:Singura,si cu ochii inchisi.
Stii:bezna asta,e chiar placuta.Nu-ti da impresia ca-i neagra,ca dincolo de ea nu-i decat o continuare a ei.
N-aveam nimic de pierdut,si-am mers mai departe.Am adormit din nou,si-apoi m-am trezit.N-am sa pot reda niciodata locul acela.Stiu ca m-am trezit.Insa ochii imi erau deja inghetati.Genele se adunasera una langa cealalta.Poate c-asa nu mai simteau frigul ce domina seara.Ele,macar erau impreuna..Eu,singura.Nu-mi era teama,insa-as fi vrut sa tin ochii deschisi.Sa ma-ndrept spre lumina.
As putea sa numesc chestia asta un gen de : "Baba oarba",in care ochii ii tii stransi,si mai legi si-un batic peste ei.Te plimbi un timp,cam in acelasi loc,te-nvarti si nici macar n-ai de sa te lovesti in jurul tau.Esti tu si baticul acela intr-un dens intuneric.
N-am sa povestesc niciodata pana unde am pasit in ritmul acela.Cate baticuri am schimbat sau de cate ori cineva,mi-a dezghetat genele.Asta,n-ar ajuta la nimic.Important e sa abandonezi jocul asta dintr-o data.Nu-ti lega baticul la gat.Cu siguranta nu te-aranjeaza si nici nu-ti va tine de cald.
Da-l jos de la ochi,si du-te de infrunta gerul.Cu ochii deschisi,n-ai cum sa adormi,si nici n-ai sa pierzi din priviri:lumina..
Hai!Du-te!

Tradatorul

Intr-o zi,s-au adunat undeva toate intrebarile.S-au asezat,fiecare pe unde se mai zarea cate un spatiu neocupat,si-au inceput sa-si desfasoare seminariile,toate avand aceeasi tema.
Au stat o perioada buna de timp,nemiscate si-au tot vorbit.La un moment dat,unui "domn" din incapere, i-a sunat telefonul.Cu ochii zambind,s-a indreptat spre usa,si-a plecat.Ceilalti participanti,si-au continuat cursurile,pana cand cineva a dat buzna inauntru..Tututor le-a inghetat inima.Era ultimul lucru la care se asteptau vreodata.Te-ai intrebat in ce loc s-au adunat intrebarile,care era tema discutiei,cine l-a sunat pe respectivul domn,cine a dat buzna inauntru?.......nu-i asa?


Continuare:"Domnul" acela,plecat pentru doar cateva minute afara,a intrat in fuga,si cu sufletul la gura a spus:Ce-ati mai discutat intre timp?
In acel moment,intalnirea....a luat sfarsit.Atunci,a degenarat lumea intr-un mod agresiv.O intrebare,a nascut o alta intrebare.S-a nascut boala ingrozitoare,numita:curiozitate.Prejudecatile si-au facut aparitia,si urechile si-au modificat dimensiunea in extra largi,si toate lucrurile au luat o alta directie.Nimeni nu a aflat vreodata de ce acel "domn" a calcat pactul de la inceput stabilit.Eu,fara sa intreb pe nimeni, nimic,m-am gandit ca n-a fost vina lui.Cu siguranta afara in aerul rece,un pamantean i-a sugerat ca nimic nu trebuie sa-i scape din vedere.Asta l-a determinat sa puna prima si ultima intrebare.L-as asemana cu o Eva,dar e greu sa fac si asta ,astazi,cand unii se mai intreaba daca nu-i doar un mit.Va raspund cu o siguranta maxima..:Eva a existat, dar oameni lipsiti de curiozitate,n-au apuca pana azi,sa se nasca.
Poate,de maine..incolo...Insa mi-e teama ca pana atunci,voi mai scrie multe alte povesti..Cine,mai stie?