Vreau,sa o urasc!!!

...........................Un coridor lung.Cantitatea de durere o puteai masura in oameni.Toti,cu buzunarele pregatite astepta ca cineva sa le vanda speranta.Cei ce sunt platiti sa faca asta,iti arunca cate-o reteta pe tejgheaua indiferentei,pe care te lasa uneori sa te sprijini.In fata usii unde as incerca sa bat,o multime de suflete imi transmit vizual,sa nu-ndraznesc sa intru inaintea lor.Si au dreptate.
Ridic din umeri,si m-asez pe-o canapea veche.E joasa si asta ma aduce oarecum cu picioarele pe pamant.Am sa-i multumesc mai tarziu,dupa ce o doamna simpatica,cu zeci de ani mai mare ca mine,ma-ntreaba incet,ce caut acolo.N-o iau ca pe o curiozitate,si-o las sa dea variantele singura.Poate,nu vroiam sa-i raspund.Poate ma saturasem de explicatii,sau pur si simplu sa-mi aduc aminte de ce.
Asa sunt si eu.Stiu,e greu,dar n-ai ce sa faci.As fi vrut sa o privesc in ochi.Sa-i spun ca eu,mai am o speranta.Prima,singura si ultima.Mi-a intins mana,si-a facut un gest in semn ca meritase sa stea de vorba cu mine.Si-a intrat inauntru.
Trecusera aproape 2 ore de cand eram acolo.2 ore povestisem cu doamna.A sosit randul meu sa intru,si imediat sa ies.Afara,durerea inca plutea in aerul cu miros de medicamente.Pe mine,m-au trimis in alta parte.Acolo,era prea tarziu..si totusi:in incaperea aceea,timpul trece mult mai usor.
Cateodata,am impresia ca,nu mai pot.Astazi,e o zi cu astfel de sentimente.M-am hotarat,ca de-acum sa numesc frica,dusmanul meu.Poate-am s-ajung s-o urasc.Si-atunci n-ar mai avea motive sa ma caute..