Actul "n"

N-a dormit toata noaptea.M-am trezit devreme,sa-i croiesc haine noi.Albe.Sa straluceasca ochii publicului la vederea ei.Ii tremura sufletul si norii sunt tot mai indiferenti.Atunci cand e suparata,n-o incalzeste o voce mereu grabita ca nu cumva sa trezeasca in mintea unora vreun semn de intrebare.
N-o inveselesc promisiuni nascute din simpla dorinta de a uita sa pronunte replici pregatite de zile intregi.N-o insenineaza un virtual "noapte buna.N-o consoleaza uzualul "draga".Nu-i spune ca vin si zile mai bune.Asa ii faci si mai grea asteptarea.O urmaresc cuvintele:"poate,daca,maine,putin,umbra".Rolul ramane mereu acelasi:sa inteleaga,si m

ai ales sa zambeasca..Insa atunci cand e suparata,nu poate.Prefera sa se-ascunda dupa cortina.Acolo n-o mai gaseste nimeni.
Hainele astea,mi-ar prinde si mie bine.Insa:in realitate,e altfel.N-ai niciun drept sa te superi,si nici unde sa te-ascunzi.M-as apuca de teatru.Piesa,o stiu mai bine decat papusa de care va povestesc.As vrea doar sa mai adaug cateva vorbe:-Imi vreau zambetul inapoi!Nu maine,nu vineri,nu luni.Acum.
Eu vorbesc.Eu aud.Papusarul meu nu e surd.E imun.Am dreptul sa fiu suparata.Si:sunt.In realitate,cortina asta e transparenta.Stii? Urasc teatrul,papusa si piesa.Nu pot,sa urasc :papusarul.Nu-i o replica dintr-o piesa de teatru jucata intr-o sala cu pereti reci si "n" scaune goale.Nu pot,si nu vreau.E singura realitate.