Pretutindeni.Niciunde

"Discutam" aseara cu o foaie si-un pix despre ceea ce numim zi de zi:"obisnuinta".N-am incercat niciodata sa dau search pe renumitul motor Goolge,pentru a obtine un rezultat cu o imitatie de raspuns.Bipezii ca noi,ne-am "obisnuit" sa dam definitii cand ni se permite si cu o pofta mai mare ,cand suntem impiedicati.Nu mai conteaza daca cineva are dreptate,cu totii ne inghesuim in aceeasi oala a necunostintei de cauza.Unii,asociaza usor acestui cuvant inca unul la fel de binecunoscut::rutina".

Cine ne da dreptul sa asociem doua cuvinte?Sau doua persoane?.Sau doua lucruri?Sau....Raspunsul nu e chiar atat de simplu,dar ne-am "obisnuit" sa-l dam.Ne-am obisnuit sa mancam,sa bem cate-un pahar cu apa,sa ne trezim mai tarziu,sa uitam.Ne-am obisnuit,sa:privim,clipim,respira,atrage,respinge,canta,rostii,si mai ales sa:ne obisnuim.

Nimic nu se poate confunda.Rutine,e-o lume in care noi suntem stapanii absoluti si nu primim decat pe cei care ne canta in struna ! Si cum rar se intampla,ne plangem mereu de :nevinovata singuratate.Asta e diferenta intre obisnuinta si rutina.Cand te cufunzi in rutina,nimic nu mai e la inocenta voie a intamplarii.E-un mecanism bine definit unde tu ai dreptul sa apesi pe fiecare buton.Sa le porti pe degete.Obisnuinta e-o a doua natura.Ma feresc s-a descriu.O consider cel mai mare dusman.Ne-am impaca mult mai bine cu timpul daca nu ne-am obisnuii ca trebuie mereu sa treaca.Iubesc sa treaca timpul,sa dispara emotiile,sa apara lacrimi,si sa zaresc soarele.Lasa-te purtat de ganduri,de ploaie si uneori de stele.

Nu lasa niciodata:ca cineva sa-ti defineasca clipa,secunda si viata.Sa-ti descrie durerea,seninul de-afara si iarna.Lasa-te vandut unor momente ce par sa te doara.Totul are inspre sfarsit o raza de lumina.Insa:nu te lasa niciodata:Obisnuit!..Nu te lasa obisnuit:s-astepti s-apara,sa-ti zambeasca,sa-ti spuna ca-i bine.Asteapta mai bine in tacerea singuratatii.

Scriu,pentru ca simt.Pentru ca doare.Nicidecum c-ar trebuii.

Degeaba incerci sa ma obisnuiesti cu ceea ce esti.Nu incerci pentru ca trebuie,pentru ca simti,ci pentru ca:doare.Nu-mi descrie timpul ca fiind negativ si nici ploaia rece.Lasa-ma sa scriu ceea ce simt.Cand ma "fortezi" e ca si cum mi-ai spune:Nu uita sa iubesti.N-am cum sa uit.Iubirea,nu-i o obisnuinta...

Urasc sa crezi asta!!!...Si mai urasc sa crezi c-ai dreptate.Deocamdata rutina domneste.Pana cand?...Nimic nu depinde de..mine.Ma chinui s-astept.Mi-e greu.De fiecare data e altfel.De cateva zile,ma doare ingrozitor...timpul.Imi amana mereu asteptarea.Astept ca cineva sa ma caute.Nu pentru ca poate,nu sa ma-ntrebe "Ce faci?"..Nu pentru ca-i luni sau octombrie.Ci sa-mi spuna ca azi, n-o face din obisnuinta!...Nu sa-mi sopteasca,ci sa-mi arate!...Pana atunci:tac.Sunt pe invisible mode...