Am cateva zile,de cand n-am postat nicun articol pe blog.In tot acest timp,am invatat ca pe nimeni nu intereseaza cu adevarat daca ti-e bine,daca lacrimile calde sunt singura ta sursa de caldura,sau daca tremuri uneori de fericire.Pe nimeni din cei la care ai asteptari.Imi amintesc ca odata,un biped mi-a spus:Daca ai candva vreo probema,si chiar simti nevoia sa discuti cu cineva,uite solutia perfecta:Du-te in statia de tramvai,autobus,sau poti si-n gara,si priveste cu atentie in jur.Daca vezi vreo doamna imbracata in negru,sau poate o batranica inconjurata de 10 plase pline de gunoaie..apropie-te incet de ea,si ia-o la vorba.Daca aparenta nu inseala si e cat de cat lucida,spune-i ce "te doare".Ai sa te simti,mai bine.Te asigur.NU incerca sa formezi numarul de telefon al "celei mai bune" prietene,sau al colegei de banca.Acolo,nimic nu e in siguranta.Am ras pe moment,si mi-am zis:Oare,nu-i patruped?...Nu.Uneori,problema se rezolva usor in modul acesta.Nu amintesc din nou de aparente.Ce mai conteaza daca ne inseala?.

In ultimile zile,am realizat ca cine te iubeste cu adevarat,isi pastreaza sentimentul curat,pana la capat.N-am precizat :pana la prima certa.Pana la capat.

Notiunea asta e mai mult decat sinistra.E teribil sa stii ca se-ntampla.

-Ce faceti?

-Bine...

-Te rof,iarta-ma!
(Ultimile,cuvinte)...

Si-aici Cineva a fost mai mult decat lucid,cand a pus:punct.

Am invat ca cine se increde in Dumnezeu,nu se teme de nimic.Sunt mandra ca cineva,numit de mine:straina,pana in urma cu ceva timp m-a iubit.Nu stiu daca ziua de maine imi apartine,cati stropi reci de ploaie ma vor inviora,sau daca stelele imi vor soptii ca sunt in siguranta.

S-a stins,langa mine.Inima imi plangea.Nu mi-a fost frica.Mi-e teama insa de-un lucru:De mine depinde,daca-am sa pot spune:Iarta-ma!...inainte sa:mor.

Era a noastra.N-o numesc nici bunica,nici matusa.

Daca asa m-a iubit :o straina,te rog si pe tine:prefa-te de-acum,ca nu ma cunosti!

Imi lipsesti....!..Traiesc de acum:cu speranta revederii in curand!..