In casa aceea mica,de la marginea satului,nu parea sa locuiasca nimeni.Poate doar linistea.In fiecare seara,in timp ce firicelul de fum se inalta timid inspre cer,inauntru:in casa,se facea auzit binecunoscutul "refren":A fost odata,ca niciodata...:O fata saraca si-un print.
In doar 20 de minute,bunicul "oficia" ceremonia de casatorie a celor doi.
Finalul:"Si-am incalecat pe-o sa..",era inexistent pentru micutul "domnisor de onoare",nepoteul..ce adormise.Si astfel,in fiecare zi,in mintea copilasului se nasteau zeci de ganduri.Au trecut ani de atunci.Casa e parasita iar bunicul e doar in amintirea acelora ce l-au pretuit cu adevarat.Linistea a disparut din locul acela,iar pamantul e plin de "printi"si fete sarace,devenite "printese" peste noapte.
Eu,nu-mi amintesc sa fi trait intr-o astfel de casa.Nu-mi amintesc sa fi adormit vreodata in timp ce bunicul sau bunica,rosteau cuvintele:"Si-au trait fericiti...pana la adanci batraneti"..
In doar 20 de ani,tu:printul,si eu:printesa...ne-am trezit fara sa vrem,personajele unei povesti atat de bine stiute astazi.:
In casa aceea mare ,nu pare sa se mai odihneasca cineva.Poate doar bunicul,ce nu demult ca si o consecinta a varstei inaintate,si-a pierdut auzul.In timp ce telecomanda de la aparatul de clima,se uita cu ochii stransi inspre caloriferul ce-ar vrea sa ne ofere macar el putina caldura..inauntru,in casa:se face auzit refrenul binecunoscut:"e super frumoasa,inalta,slabuta...nu e desteapta...dar,ce vrei?..e bine si-asa.." In doar 20 de minute,cei 2,fara bunicul....uitat undeva intr-o camera mai indepartata a casei..isi fac promisiuni fara sa aiba vreun termen de valabilitate.Pe "codul de bare" al "printesei de azi" nu e scris decat:Crede si nu cerceta!Daca ar stii,ca a inteles gresit cuvintele...poate am putea sa mai schimbam ceva din firul acestei povesti.Insa,in ziua de astazi,e important sa stii cand trebuie sa taci!
In aproximativ 20 de ani,povestea v-a suna altfel:
In cladirea aceea mare,din mijlocul orasului se sta tot timpul la rand.Nu pare sa se inchida vreodata.Toata lumea e in picioare.Numai bunicul,se mai aseaza pe-un scaun sa-si poata ascunde mai bine obrazul in maini,de rusine.Isi priveste cu ochii in lacrimi,pe cel ce-a fost candva "domnisor de onoare" in povestea cu printul fericit alaturi de o fata saraca.Azi,pentru nepotul sau e doar un simplu martor!Cladirea din mijlocul orasului,nu mai e demult o biserica...astazi e un loc unde o fraza rostita de-un print,si 3 cuvinte "da,asa e"..spuse de un bunic..te proclama din nou:"liber".
Refrenul de-acum,se schimba cel tarziu pana maine...bunicul dispare,printesa e-un fel de Elodia de astazi..iar tu:esti incuiat in casa aceea parasita,de generatii incoace.
"A fost odata ca niciodata..."Se povesteste ca"....Si-am incalecat pe-o sa.."...sunt doar niste sageti ce-au avut ca tinta sa devii personajul unei scene reale.
A fost odata ca niciodata.....sunt singurele cuvinte care m-au facut sa spun:te urasc!Si pentru cele doua cuvinte,n-ai nevoie de niciun argument.
In povestea in care eu,"o printesa"....mereu nostalgica,imi joc rolul zi de zi,nestiind ce-nseamna : incredere,iertare,sinceritate...si niciodata devotament..am ajuns sa strig catre-un "print":Deschide usa inimii tale,te rog!...Nu vreau sa te iubesc,si nici sa ma iubesti!!Vreau, doar sa iti arat ca daca,:o "printesa" te-a ranit...candva,povestea iubirii:se schimba!Nu fi un simplu personaj,ci scrie-o tu!....Refrenul sa fie:"Si vom traii fericiti...pana ce unul din noi,nu v-a mai fi"!...
In doar 20 de minute,bunicul "oficia" ceremonia de casatorie a celor doi.
Finalul:"Si-am incalecat pe-o sa..",era inexistent pentru micutul "domnisor de onoare",nepoteul..ce adormise.Si astfel,in fiecare zi,in mintea copilasului se nasteau zeci de ganduri.Au trecut ani de atunci.Casa e parasita iar bunicul e doar in amintirea acelora ce l-au pretuit cu adevarat.Linistea a disparut din locul acela,iar pamantul e plin de "printi"si fete sarace,devenite "printese" peste noapte.
Eu,nu-mi amintesc sa fi trait intr-o astfel de casa.Nu-mi amintesc sa fi adormit vreodata in timp ce bunicul sau bunica,rosteau cuvintele:"Si-au trait fericiti...pana la adanci batraneti"..
In doar 20 de ani,tu:printul,si eu:printesa...ne-am trezit fara sa vrem,personajele unei povesti atat de bine stiute astazi.:
In casa aceea mare ,nu pare sa se mai odihneasca cineva.Poate doar bunicul,ce nu demult ca si o consecinta a varstei inaintate,si-a pierdut auzul.In timp ce telecomanda de la aparatul de clima,se uita cu ochii stransi inspre caloriferul ce-ar vrea sa ne ofere macar el putina caldura..inauntru,in casa:se face auzit refrenul binecunoscut:"e super frumoasa,inalta,slabuta...nu e desteapta...dar,ce vrei?..e bine si-asa.." In doar 20 de minute,cei 2,fara bunicul....uitat undeva intr-o camera mai indepartata a casei..isi fac promisiuni fara sa aiba vreun termen de valabilitate.Pe "codul de bare" al "printesei de azi" nu e scris decat:Crede si nu cerceta!Daca ar stii,ca a inteles gresit cuvintele...poate am putea sa mai schimbam ceva din firul acestei povesti.Insa,in ziua de astazi,e important sa stii cand trebuie sa taci!
In aproximativ 20 de ani,povestea v-a suna altfel:
In cladirea aceea mare,din mijlocul orasului se sta tot timpul la rand.Nu pare sa se inchida vreodata.Toata lumea e in picioare.Numai bunicul,se mai aseaza pe-un scaun sa-si poata ascunde mai bine obrazul in maini,de rusine.Isi priveste cu ochii in lacrimi,pe cel ce-a fost candva "domnisor de onoare" in povestea cu printul fericit alaturi de o fata saraca.Azi,pentru nepotul sau e doar un simplu martor!Cladirea din mijlocul orasului,nu mai e demult o biserica...astazi e un loc unde o fraza rostita de-un print,si 3 cuvinte "da,asa e"..spuse de un bunic..te proclama din nou:"liber".
Refrenul de-acum,se schimba cel tarziu pana maine...bunicul dispare,printesa e-un fel de Elodia de astazi..iar tu:esti incuiat in casa aceea parasita,de generatii incoace.
"A fost odata ca niciodata..."Se povesteste ca"....Si-am incalecat pe-o sa.."...sunt doar niste sageti ce-au avut ca tinta sa devii personajul unei scene reale.
A fost odata ca niciodata.....sunt singurele cuvinte care m-au facut sa spun:te urasc!Si pentru cele doua cuvinte,n-ai nevoie de niciun argument.
In povestea in care eu,"o printesa"....mereu nostalgica,imi joc rolul zi de zi,nestiind ce-nseamna : incredere,iertare,sinceritate...si niciodata devotament..am ajuns sa strig catre-un "print":Deschide usa inimii tale,te rog!...Nu vreau sa te iubesc,si nici sa ma iubesti!!Vreau, doar sa iti arat ca daca,:o "printesa" te-a ranit...candva,povestea iubirii:se schimba!Nu fi un simplu personaj,ci scrie-o tu!....Refrenul sa fie:"Si vom traii fericiti...pana ce unul din noi,nu v-a mai fi"!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Simte-te liber "sa-mi" comentezi: