In fata dulapului plin de carti,caiete ,penare, coperti si pixuri,imi petreceam ultimile clipe de vacanta.Asta,pana in urma cu doi ani de zile.In dimineata de 15 septembrie,timp de 12 ani am avut senzatia ca nu mai am lacrimi.Si totusi:o rezerva,era mereu gata "sa sara in ajutorul meu".Gandul ca incepea scoala,ma arunca intr-o depresie,greu de tratat..
Anul acesta,trecand prin fata dulapului plin de carti vechi,caiete parasite...mi-am amintit brusc:15 septembrie 2008..."e timpul sa cad in depresie..".Ce aberatii pot sa mai scriu..Cum sa fie timpul?....Astazi,intradevar mi-am spus:Nu mai am lacrimi!...Si nici vreo rezerva!...Intr-o zi ploioasa ca aceasta,cine si-ar da seama ca plang?...Si,e asa de trist:plang...nu pentru scoala,nici pentru vremea de-afara...ci pentru ca noi..."mincinosii,ne credem intre noi"!.....De-acum ma intreb:Cate zile de "15 septembrie",mai sunt?...Sau,cate mai pot...sa suport?!
Anul acesta,trecand prin fata dulapului plin de carti vechi,caiete parasite...mi-am amintit brusc:15 septembrie 2008..."e timpul sa cad in depresie..".Ce aberatii pot sa mai scriu..Cum sa fie timpul?....Astazi,intradevar mi-am spus:Nu mai am lacrimi!...Si nici vreo rezerva!...Intr-o zi ploioasa ca aceasta,cine si-ar da seama ca plang?...Si,e asa de trist:plang...nu pentru scoala,nici pentru vremea de-afara...ci pentru ca noi..."mincinosii,ne credem intre noi"!.....De-acum ma intreb:Cate zile de "15 septembrie",mai sunt?...Sau,cate mai pot...sa suport?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Simte-te liber "sa-mi" comentezi: