As certa raze de soare si-as scutura norii pan-ar venii ploaia..
As culege flori necrescute colorand petalele doar in alb si putin negru..
Cursul apelor l-as schimba nelasand sa mai potoleasca setea vreodata,si-as mistui focul inversand roluri.
Cu sudori,as lucra pamantul din greu,si-as plati vina de ieri,de azi si de maine..
As preschimba lacrimile-n ghetari pe varful carora pescarusii sa se simta..acasa..
Neajunsului as raspunde oricand lasandu-mi sufletul sa piara de foame..
As arunca intr-un loc necreat inca,amintirile toate.Chiar si acele,cu miros de iarba proaspat cosita..
As da insutit pentru un zambet curat,nu doar o umbra desarta,si-as canta alaturi de greieri o oda a bucuriei..
Nu vreau sa mai vad inimi carpite c-un petic de dragoste oarba.Refuz s-aud promisiuni niciodata indeplinite.Nu vreau sa traiesc clipele regretate.N-am sa mai cumpar fericire masurata in stropi de invidie,s.a.m.d...
Ma-neaca aerul de superioritate ce-l respir,si simt c-am sa mor..
Nu mi-e frica de moarte,cum mi-e frica de cei ce pasesc cu bocancii murdari intr-o inima nepatata..
Pana cand se mai nasc astfel de oameni?...
Dac-as putea,as inchide "materninatea"...pe veci..si-as pedepsii clonarea,cu moartea..
Si poate,n-ar fi deajuns...
Nu toate inimile ,sunt moarte..Aveti grija,pe unde calcati!..Pe aici,nu se mai trece!..