Intotdeauna,mi-a placut sa admir florile.Insa de astazi,iubesc macii...N-am stat niciodata sa observ,daca toti sunt la fel,sau cat de diferiti pot fi..Oare de ce se numesc maci?...cum de,4 litere,reprezinta ceva frumos..si mai ales,nu au nevoie de atentie din partea noatra ca sa poata creste.Nu i-am intrebat daca au nevoie de apa,cate raze de soare ii fac fericiti,sau daca lumina e suflicienta..N-am vorbit niciodata cu ei,nu stiu daca sunt multumiti,daca asteapta momentul cand infloresc,sau ca petalele sa cada..Si totusi astazi,am vazut ca ei pot sa faca minuni..
E destul de racoare afara,si-n dimineata asta,ma indrept spre un loc,spre alte 4 litere.As putea sa-l numesc simplu:Arad.,E neesential unde merg..cu ce scop,cat stau sau daca mai vin inapoi..Nu mai stiu ce e esential si ce nu ..Tac,si ascult vantul..poate ca-mi sopteste ceva..Da…tac…si totusi n-aud nimic..Nu pot sa-mi imaginez acum,decat ca voi ajunge la destinatie cu ajutorul a doar 4 litere…sa-l numesc simplu…tren..Nu ma intreb daca voi intalnii pe cineva cunoscut,daca am sa ma plictisesc,daca are sa-mi fie frig,sau poate…prea cald..Imi cumpar bilet..(stiu….pare surprinzator..),nu?....dar nu-mi permit sa pierd 4 litere importante..hai sa-I numesc bani..Ma opresc,sa-mi asez bagajul imaginar pe umeri…si-apoi,ma indrept spre peron..Privirea ramane in urma,undeva atintita spre alte 4 litere…un simplu geam..Ceva,parca nu ma lasa sa plec mai departe..Ma apropii sa vad,si-n gand imi cert privirea..Intotdeauna ai fost o nesupusa!..cand ai de gand sa te schimbi?cum de nu-ncetezi sa ma tradezi?..Vantul nu mai pare sa bata…si,asta e un semn ca n-am niciun motiv intemeiat sa tac..Si oricum,e drepetul meu sa cert…sunt 4 litere importante…si ma bucur ca le detin…
Imaginea devine mai clara…pe-acel geam….4 litere…par sa fie distruse…si totusi,sunt doar 2 simple poze..Doar 2 copii disparuti…si par a fi realitate…Un anunt,si o poza cu ei…II privesc,si plec mai departe..Privirea ramane acceasi…ma tradeaza din nou…si acum a fugit undeva spre peron.N-am de gand s-o urmez.Oare ce ofera parintii celor 2 copii?...Nu mai stiu daca am vazut undeva pe afis,4 litere…s-aminteasca de-un prêt…E-asa de devreme…nu ma grabesc.Imi trece prin minte…oare cum ar fi sa-I gasesc pe cei 2?....Poate c-as fi admirata de multi,elogiata de parinti….sau poate ca viata mea,ar ramane la fel ca-nainte,mai ales ca nu stiam daca cineva imi ofera vreun prêt..In tren,m-am asezat langa geam,si eram putin fericita ca privirea nu mai fugise niciunde,cel putin deocamdata..Da…mai bine n-o laudam…Undeva,printre linii,unde iarba se chinuie din rasputeri sa mai rasara,si unde florile ca papadia nu-si mai gasesc demult locul acolo….unde pamantul e mutilat de sute de numere de pantofi…undeva parca retrasi,,am putut sa zaresc cum petalele unor maci,s-au deschis…Voi?... ce vreti??..De ce nu munciti??...N-am nimic sa va dau,va rog sa plecati!...Trebuia sa ma astept sa intre in compartiment astfel de oameni…dar parca inainte,veneau dupa ce trenul pleca deja di ngara,si oamenii erau mai linistiti…Dar acum,cred ca si-au dat seama si ei ca oamenii sunt la fel..mereu obositi si nervosi…Si totusi,isi incearca norocul....M-am saturat de gara,de tren de oameni,de poze….M-as intoarce acasa…Privirea a fugit din nou.Acum s-a asezat langa maci..Parca aici,nu mai simt nevoia sa o cert,sa o intreb cand se schimba…sau daca tot timpul are sa ma tradeze…Si macii…cu petalele deschise,ma privesc cu-o oarecare mila..E adevarat ca niciodata n-am sa inteleg de ce….N-am sa vorbesc nicicand cu ei…
Azi,mi-a fost deajuns sa-I privesc…undeva,intr-un loc unde totul e gol….copii diparuti,oameni ce stiu doar a cersii…pe-un pamant fara viata,unde iarba nu e…au putut sa-nfloreasca,cativa maci...Si astfel,gara, pare sa prinda putina culoare prin ei..Pe mine,m-au pus pe ganduri…M-au facut sa-nteleg c-am un rost.Intr-o astfel de lume,lipsita de viata,unde totul e gol…Ma intreb,ce sa fac de acum pentru TINE…:4 litere esentiale…
